"Nu mor caii când vor câinii..." aşa zicea Bunicu' lu' Rici

miercuri, 2 iulie 2014

JURNAL ISLANDEZ (4) ISLANDA OAMENILOR



În copilăria şi-n adolescenţa mea visam să cutreier lumea cu o rulotă. Nu mai ţin minte cât de timpuriu am văzut prima imagine cu o rulotă trasă de maşină, nici unde, în ce context. În afară de Teleenciclopedia, o mică fereastră (falsă) deschisă spre lume era, pentru mine, rubrica Ştiaţi că... ?  din almanahe. Cărţile pe care le citeam vorbeau fie despre trecut, fie erau atemporale, fie povesteau despre lumi pe care nu le puteam identifica. Dar în almanahe găseam crâmpeie din lumea noastră, din alte colţuri, mici, atât cât să-mi aprindă imaginaţia şi să completez cea mai mare parte, restul, ce lipsea.

Acum sunt în Islanda cu domnul X, cu o rulotă extrem de confortabilă. Am cutreierat Europa cu rulota (alta, a mea, micuţă şi mai veche), la fel şi România, am trăit momente unice cu rulota pe plaja pustie de la Vadu... la Gărâna... Pot spune că trăiesc, uneori, ce visam în copilărie.
Vínbúðin

Ştiaţi că...?, de exemplu, în Islanda, alcoolul se vinde doar în magazine anume pentru alcool, iar în toată Islanda alcoolul este vândut doar de stat, la Vínbúðin? În magazinele alimentare, singurul alcool de vânzare este o bere care are cel mult 2,25% alcool şi nimic altceva. Sigur, Ştiaţi că...? era o rubrică absolut tembelă, fireşte că nu aveai de unde să ştii. Nici eu nu ştiam cum e cu alcoolul în Islanda. Iar în respectivele magazine alcoolul este extrem de scump. O bere normală porneşte de la vreo 2,5-3 euro iar o sticlă de vin care la noi e 10-12 lei, aici este 10-15 euro (vezi http://www.vinbudin.is/ unde găseşti harta Islandei cu magazinele de alcool). Poate nu întâmplător, în Vik, magazinul de alcool e în aceeaşi clădire şi împarte aceeaşi intrare cu singura bancă din oraş. Cine vine să scoată bani poate-şi ia şi ceva de băut. Am vorbit cu vânzătoarea magazinului şi mi-a spus că banii din alcool, ca şi din alte încasări, merg la investiţii şi la ajutorarea fermierilor. Adică statul are monopol pe zonele cu profit ridicat, nu aşteaptă doar să încaseze accize, taxe şi impozite ci încasează tot şi face şi profit, dar banii îi distribuie celor care au nevoie. Ce capitalism o fi ăsta? Noi ştim că statul nu trebuie să deţină nimic, dacă se poate, să ia zece piei de impozite de pe cetăţean iar politicienii să facă şmenuri cu banii încasaţi, himerice autostrăzi şi altele. În Islanda, iaca, e altfel de capitalism!

Vă spuneam despre gunoaie şi benzinării. 
Să încep cu gunoaiele, adică să aprofundez. Nu vezi decât în puţine locuri coşuri de gunoi. Toată lumea ştie unde se pune gunoiul. De preferinţă, gunoiul se adună într-un container mare pe care un singur om de la Rosal-ul islandez vine, îl ridică (1 min. 30 sec. pe ceas), îl goleşte şi-l aduce înapoi. De ce? Păi în primul rând educaţia îi obligă să nu arunce gunoaie peste tot, asta ştim, dar ce nu ştim e că din 300 de mii, câţi sunt tot poporul islandez, câţi să fie gunoieri?
ROSAL ISLANDA FĂRĂ PRIGOANĂ

La fel cu benzinăriile. Benzina şi motorina nu se plăteşte unui om ci unei maşini, unui automat. 
Totul se încasează de pe card. Ai bani pe card, alimentezi, nu ai, nu alimentezi. E simplu. Mai sunt carduri pre-plătite (ca cele de telefon, la noi), special pentru carburant. Bagi cardul de 10000 de koroane, de exemplu, şi alimentezi până-i termini. Asta-i tot. Iar a alimenta cu cardul e atât de simplu că o face şi-un copil. Motorina e mai ieftină decât benzina, cum era la noi odată şi costă, în lei, cam 8 lei litrul. La magazinele din benzinării, care au program de la ora... până la ora (19 de obicei), lucrează cel mult doi oameni care fac de toate, cafele, gustări, vând diverse, suc, apă, ulei de motor etc. dar nu încasează bani pentru carburant. La cei 300 de mii de cetăţeni câţi sunt în poporul islandez, dacă unii ar sta doar să încaseze carburantul, alţii să şteargă parbrize şi alţii să-ţi pună furtunul în rezervor, s-ar termina poporul.
AUTO-SPĂLĂTORIE
AUTO-SPĂLĂTORIE AUTOMATĂ ECOLOGICĂ
Spălătorii pentru maşini? Da, sunt, la benzinării. Furtunuri cu perii, fiecare vine şi-şi spală maşina, nu plăteşte nimic. Nu au nici arabi, nici turci care să fi deschis spălătorii. Islandezii îşi spală singuri maşinile. Pentru că la 300 de mii câţi sunt ei... înţelegeţi, nu mai repet.

Într-o filă trecută a jurnalului vă spuneam că aici, în oraşul Vik, cu 20 de case, au piscină. Azi, am pornit din camping într-o alergare uşoară prin zonă. Am zis sa fac jogging să vadă islandezii că şi rumânii sunt civilizaţi. Islanda e o ţară terapeutică, aşa-mi transmitea o prietenă care a observat că de câteva zile de când sunt aici stau mai bine cu spiritul (cred că are dreptate, dar poate stau mai bine cu spiritul de observaţie, nu ştiu). Bun. Am ajuns la piscină. Lângă piscină e un stadion, are o tribună cu vreo 50 de locuri (scaune puse pe două rânduri, încape tot oraşul), pistă de alergare, groapă cu nisip (negru, e din belşug aici), porţi de fotbal, fără garduri, fără intrare. Poate-mi spune Dorin Chioţea în liga cărui şmenar este echipa de fotbal din Vik? La piscină, în schimb, se plăteşte intrarea. Piscina e cu apă termală, la intrare e afişată temperatura apei în acel moment (era de 37 de grade când am trecut pe-acolo), lângă piscină e o creşă-grădiniţă, cam de trei ori mai mare decât fosta grădiniţă a lui Alexandru Bugnar, cea de pe b-dul Dacia din Bucureşti. Nu ştiu câţi copii sunt la creşă-grădiniţă dar la intrare erau vreo trei cărucioare cam pentru Lucuţă-Potecuţă-Şapte-Luni-Doi-Dinţişori (tot un Bugnar e şi el). Astea, stadionul, creşa-grădiniţa şi piscina sunt ale comunităţii locale. Piscina e cu intrare, 500 kr., încă n-am intrat să văd cât e de aglomerat dar voi intra mâine. Din banii de la piscină şi din alte încasări, comunitatea locală se gospodăreşte. Tineri de 16-17 ani  tundeau iarba, construiau noi alei, conduceau tractoare, mici buldozere sau excavatoare. Alţi copii au grijă de florile de pe marginea drumului, gratis, muncă voluntară (ceva ce seamănă cu patriotica de pe vremuri, pentru cine cunoaşte). Comunitatea e atât de bine organizată încât, cum spune domnul X, fiecare fir de iarbă e la locul lui. Unde creşte câte-o floare, fie şi sălbatică (buruiană, am zice noi), nimeni n-o taie.
O NESTEMATĂ

Domnul X spune că florile crescute din loc în loc, la întâmplare, sunt p... ţigăncii. Nu ştiu, nu mă pricep, poate sunt, aici, nu le taie/rupe
nimeni iar dacă-ar face-o cineva, cu siguranţă ar fi sancţionat. Sunt floare naţională, peste tot!

NATURĂ MOARTĂ CU PROSOP LA DUŞ
Dar ce mă bucură mai mult şi mai mult în Islanda este sentimentul siguranţei. N-am crezut, dar aşa este, nimeni nu încuie maşina, la supermarket vezi maşini parcate cu cheia în contact. Cumva, Islanda se aseamănă cu Republica Moldova. La Bucureşti, uneori o certam pe Dumitriţa că nu încuie uşa, e obişnuită ca la Cricova unde uşa nu se încuia niciodată. La noi pe scară, în Floreasca, au fost sparte apartamente; nu ştiu cine le-a spart - nouă ne-au furat două biciclete legate cu lacăt de calorifer, pe scară, una era cu motor, olandeză, am plâns! -  dar la vreo 50 de m. locuiesc câteva familii de ţigani despre care sunt convins că n-au nicun amestec (deşi ei au fost prinşi în urmă cu vreo doi ani că au spart boxele de la subsol şi au furat murături). Ei bine, aici, în Islanda NU SE FURĂ. Nu ştiu dacă statisticile pe care le cunosc sunt corecte, dar în puşcărie (cred că doar una au) în Islanda sunt vreo 60 de deţinuţi. Ce au făcut şi dacă sunt islandezi get-beget toţi? Nu ştiu.        Acest sentiment, al siguranţei, mă face fericit să fiu acum, aici. La duşul din camping-ul în care stau a uitat cineva un prosop acum vreo patru zile. Acum, când citiţi aceste rânduri, tot acolo-n cui este (e şi o căciulă). Pentru că e un singur duş la bărbaţi, uneori e coadă. Dar prosopul şi căciula n-au dispărut. Aşa că dacă auziţi pe cineva că le-a uitat, spuneţi-i să se întoarcă, le găseşte. Am citit o ştire Mediafax de prin 2009 potrivit căreia la Reykjavik au ajuns, via Oslo, nişte ţigani cerşetori proveniţi din România. Dormeau pe spaţiile verzi iar cetăţenii islandezi începuseră să fie agresaţi de prezenţa ţiganilor. Nu au fost expulzaţi dar nu se ştie ce le-au spus poliţiştii care i-au săltat că au fost de acord să fie trimişi la Bucureşti pe banii guvernului islandez şi de atunci nu s-au mai întors. Nici ei şi nici alţii. Nu a fost nimeni linşat, ca ţiganul de la Paris, pentru că nu apucaseră să spargă locuinţe. Şi credeţi-mă, domnii de la consiliul ăla care te amendează că spui “ţigan”, credeţi-mă, nu sunt rasist. Pentru acest sentiment al siguranţei aş vrea să trăiesc aici, unde cel mai cald sunt 15 grade vara, unde bate vântul de te ia pe sus (ne-a rupt cortul), unde iarna aproape nu vezi soarele şi unde alcoolul e scump şi rar. Da, pentru sentimentul siguranţei aş da rafturile cu bere şi vin şi spirtoase de la Kaufland.

Acum, pe finalul filei de azi, câteva cuvinte pentru prietenii mei rulotişti dar nu numai, despre camping-ul din Vik, loc în care stau de trei-patru zile. Cu surprindere am aflat că nu e al primăriei, unele camping-uri sunt. Acesta e privat. Are panouri electrice de calitate dar… cam atât. În rest, un stabiliment în formă de pavilion unde sunt toate, toalete, duşuri, un loc cu maşină de spălat, recepţia şi sala de mese. Toate vechi, curăţele dar ponosite rău. Nu internet, nu magazin, nu nimic altceva. Cu toate astea, preţul pentru o rulotă cu două persoane, cum suntem noi, e cam 25 de euro pe zi. Mult, foarte mult, iar cel mai mult merită curentul electric pentru că să foloseşti toaleta sau duşul nu e o mare bucurie ci exclusiv o necesitate. Ba chiar, la duş au un afiş care începe cu Dear shower guest  şi în care se spune că apa caldă e produsă la boiler (se explică, în islandeză şi-n engleză că boilerul e un cilindru în care se încălzeşte apa cu energie electrică) şi că ne roagă să nu o risipim, drept pentru care nu există robinet, apa e caldă într-un singur fel, nu poţi s-o faci mai rece sau mai caldă, e caldă by default şi porneşte după ce apeşi un întrerupător ca cel de lumină de la noi. Se opreşte după două minute. La final e o propoziţie în care conducerea îşi cere scuze şi promite că va rezolva problema la anul când va construi o nouă clădire.
La toalete nu scrie pe pereţi Gigi+Vali=love dar sunt inscripţiile omonime în islandeză. Promit să nu scriu Bugnar a trecut pe-aici.
UN MOTORHOME
În camping vin tot felul de oameni, de la cei cu cortul de 20 de euro, la cei cu rulote vechi sau motorhome de zeci de mii, poate chiar sute de mii de euro. Las mărturie câteva imagini.
TEST: CĂUTAŢI DETALIUL CARE FACE DIFERENŢA
E ca o expoziţie în continuă schimbare care le produce mare bucurie pasionaţilor. Atrag atenţia nişte remorci care când sunt deschise fac un cort mare, pe platforma remorcii se doarme şi în interior arată cam ca o rulotă (cu pereţi de cort).
"SĂ STAI ÎN FÂN..."
Cred că jumătate dintre remorci sunt aşa, restul sunt rulote şi altele. E uşoară, asta înţeleg.Dar nu înţeleg care e plăcerea să dormi într-un cort pe o ploaie năpraznică, atunci când vara, noaptea nu sunt peste 10 grade şi vântul te ia pe sus. Eu m-am bucurat nespus când am văzut în camping o Dacia Duster.
MÂNDRIA NAŢIONALĂ ANONIMĂ
Sunt multe în Islanda. L-am întrebat pe proprietar de maşină, mi-a spus că e foarte bună, e 4x4 motorină, destul de puternică pentru preţul ei care e foarte mic. I-am spus că mi se pare interesantă maşina… dar unde e fabricată? Nu ştiu mi-a răspuns islandezul. Singura ocazie în care urla în mine mândria naţională, a fost ratată. Omul nu ştia unde i s-a fabricat maşina şi nici nu-l interesa. Nici eu nu i-am spus, nah!

Morala: prietenul meu care vrea să rămână anonim, domnul X, a fost în acest camping în urmă cu şase ani. Arăta ceva mai bine dar la duş era acelaşi afiş, neschimbat.
O PRINŢESĂ ISLANDEZĂ CARE LA 8 GRADE CELSIUS, DUPĂ PLOAIE, DESCULŢĂ, SE GÂNDEŞTE DACĂ SĂ SE DEA CU BILCA SAU NU. AVIZ MAMEI ROMÂNE.

PS- Dacă vântul care bate acum combinat cu potop nu ne răstoarnă rulota până mâine, mai scriu un episod. Dacă da, asta e, scap oricum că ştiu să înot.
DIN EPISODUL VIITOR: CORT FĂCUT PRAF DE UN VÂNT NĂPRASNIC COMBINAT CU-O PLOAIE, AMBELE, ISLANDEZE

0 comentarii:

Totalul afișărilor de pagină

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog